Omul cu camera…partea a II-a
Posted on Wednesday, July 15th, 2009sunt oameni care … (mda, stiam eu ca va fi mai greu in romana, dar, incercam… )
sunt oameni care iti apar in viata si te marcheaza profund. te marcheaza prin felul lor de-a fi, prin felul in care te fac sa-ti doresti sa fii. sunt felul de oameni care iti dau, fara sa-ti ceara nimic in schimb. da, exista si dintr-astia…
eu am sa vorbesc din nou despre Omul Dorel Gaina- Omul cu camera din viata mea…
Omul cu camera este unul dintre ei… il cunosc deja de 2 ani (cu putin timp inainte de a-mi lua prima mea camera, nikon d40 – si pentru care decizie, si el are parte de ” vina”)…desi nu as putea spune ca il cunosc. toata lumea din Cluj il cunoaste… este omul cu parul alb, prins in coada, cu barba alb, si mereu cu o camera la gat…uneori cu 2 
unii, studentii lui, au sansa de a invata de la el, altii, pasionatii de fotografie, au sansa de a-i vedea lucrarile, altii, prietenii lui, au sansa de a-l cunoaste ca om si de a se bucura de prezenta lui. eu am avut onoarea, ca, fara a ma afla intre prietenii sau studentii lui sa cunosc mai mult din el decat oamenii de pe strada… am avut onoarea sa-i cunosc generozitatea, increderea, pasiunea, dorinta de a ajuta, dorinta de a promova fotografia (si prin asta ma refer la a promova fotografia ajutandu-i pe altii in acest sens).
este genul de Om umil in maretia lui… genul de Om care, atunci cand il rogi sa te ajute cu poze la un spectacol iti multumeste el pentru ca l-ai invitat… genul de Om care te ajuta cu echipament, cu sfaturi, cu orice, pe tine, un strain – doar pentu faptul ca esti pasionat de fotografie… genul de Om care isi traieste pasiunea si care isi doreste ca si altii sa si-o poata trai…este genul de Om spre care sa tinzi sa fii.
ok. ar cam trebui sa merg la lucru… dar mai trebuie sa spun un lucru.
pentru fiecare data cand m-a ajutat, mi-am dat seama ca este un singur lucru pe care il merita cu adevarat inapoi… cativa ani in plus, si multi, pentru a putea continua ceea ce face, pentru a putea continua sa fie ceea ce este… din pacate, este un dar pe care nu am cum sa i-l fac…
asa ca, va trebui sa ma limitez la un simplu “Multumesc”
Tags: dorel gaina
Posted in just thoughts by alinaki | 3 Comments »
